La tarde se ha puesto triste... Ma uitam la ceva emisiune cu fete alese sa fie top-modelele Romaniei. Daca baietii de la casting dadeau o tura de la statia de tramvai la cea de autobuz gaseau 50 de fete de un milion mai frumoase decat cele care participa la emisiune. Mai bine se consultau si cu juriul de la "Miss Piranda", pentru ca nu mica mi-a fost mirarea cand am observat ca fetele "recrutate" pentru respectivul concurs au mult mai multe "talente" decat modelele. Plusul lor maxim e ca le au cu cicalacacichicea-ul, minusul e ca le cam place shaorma, dar una peste alta ce mai conteaza ce bagi la stomacel cand iti hranesti ego-ul cu capodoperele incontestabile ale maestrului emerit Fernando de la Caransebes si traiesti starea de katharsis ascultand versurile de un profund lirism: "m-am casatorit cu un barbat tampit". Iar in calitate de jurat al "dixtinsului" concurs, ce poti sa-ti doresti mai mult de la viata? Poate doar ultimul model de A6 cu portbagajul plin de licori halucinogene, bancheta din spate plina de fete cu haine si mai halucinogene, iar in boxe sa susure suav versurile adaptate ale Luceafarului:
Mai am un singur dor
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
In susurul dulce-al berii.
Sa-mi fie somnul lin
Si pitipoancele aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa-mi cada un yaht din senin.
Imi trebuie-n cap fumuri,
Pentru ca-n lumea asta-s ce-l mai bogat,
Sa-mi împletiti de aur un pat
Ca de ciuda sa-mi moara dusmanii in chinuri.
La tarde se ha puesto triste...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
da sarcastica esti, lasa-i, ca atata pot. Fiecare cu bucuriile lui...
Trimiteți un comentariu