Singuratate...

Pasiune... Iubire...
Flacari care mistuie totul...
Frumusetea soarelui himeric la asfintit....
O frunza cazuta pe infinitul vinetiu al apei...
Cantecul mut al tristetii...
Doi ochi peste care s-a asternut zapada uitarii...
Doua buze peste care a crescut iarba vesnic verde a eternitatii...
Flautul edenic care isi stinge incet, incet melodia...
Noaptea care isi asterne doliul peste inima-mi treaza...
Parca tot Universul comploteaza impotriva fericirii...
Gustul lacrimilor mele mi pare familiar si strain deopotriva...
Trist e infinitul clipelor care trec peste mine...
Un ocean de gheata mi-a paralizat gandurile...
Un rau de suspine s-a abatut peste campia imbibata in cerneala intunecata a noptii...
Iar linistea nu face decat sa-mi tortureze auzul cu tipetele-i ascutite...